Era primăvară. Era miercuri. Era o zi superbă afară însă amicii noştrii erau sechestraţi la curs.
Aceeaşi atmosferă ca de fiecare dată: proful stătea în faţa sălii şi îşi citea pdf-urile proiectate pe acel perete; în sală studenţii rezolvau deja sudoku de 5 stele. Lizuca nu mai găsise în acea dimineaţă la micuţul magazin de la intrarea în Politehnică nicio revistă cu sudoku. Laptopul nu mai avea baterie. Şi-aşa a început…
Profesorul întrerupe o discuţie dintre Lizuca şi QVictor. Profesorul (El) dorea să ştie dacă se studiaseră nu-ştiu-ce tipuri de ecuaţii. Lizuca îi spune că nu era atentă la curs şi îşi vede de treabă. El nu se poate abţine şi începe să vorbească despre adevăruri general valabile, despre cum faţa Lizucăi i-a inspirat că aceasta nu va ştii despre ce este vorba pentru că în general inteligenţa oamenilor se observă în exterior. Lizuca este o persoană care se atacă foarte uşor, însă ştia că El este un măgar aşa că i-a spus doar că nu este de acord cu raţionamentul acestuia şi şi-a văzut de treabă. La sfârşitul cursului, El o întreabă pe Lizuca când o să fie atentă la curs. Şi pentru că ea nu doar că se atacă foarte repede, dar este şi impulsivă i-a spus “cândva”. A urmat un dialog total neseminificativ, dar din care Lizuca a înţeles că nu va trece parţialul aşa uşor.
Deşi Lizuca iniţial era convinsă că va da parţialul, lipsa chefului a făcut-o să nu îl dea. Au urmat restul cursurilor în care El trebuia să o întrebe de fiecare dată pe Lizuca dacă se studiase nu-ştiu-ce în liceu şi Lizuca trebuia să-i spună că nu este atentă la curs. A urmat şi penultimul curs în care nu ştiu prin ce metodă El reuşise să ia creta în mână şi să demonstreze ceva la tablă. Şi a întrebat-o … şi Lizuca, evident, nu era atentă. Şi deşi era în timpul cursului, acesta a început să facă tot felul de insinuări. Întâi i-a spus Lizucăi că el crede că ea este din Bucureşti pentru că numai bucureştenii se comportă aşa ca ea. Apoi i-a spus că El crede că ea vine dintr-un liceu în care nu prea se făcea carte. Apoi i-a spus că El crede că ei nu îi plăcea fizica şi că probabil a avut un profesor pe care nu îl plăcea pentru că “aşa se întâmplă”. El începuse să facă tot felul de aluzii la capacităţile intelectuale ale Lizuicăi, dar aceasta nu i-a răspuns la niciunul din atacurile lansate (well, pare greu de crezut, dar s-a abţinut). Apoi a întrebat ceva (pentru prima dată întrebase ceva legat de materia lui; pentru prima dată avea o probă că Lizuca nu ştie electrotehnică), dar Lizuca i-a răspuns. Şi El i-a zis să iasă la tablă ca să explice. Şi Lizuca nu a vrut. Si a insistat. Şi Lizuca i-a spus că totuşi preferă să nu iasă. Şi i-a mai zis o dată să iasă … şi a ieşit.
Ieri am avut examenul la electrotehnică. Scârba totală pe care o aveam pentru felul în care este predată (sau nu este) această materie nu m-a convins deloc să citesc măcar toate cele 400 de pagini pe care teoretic trebuia să le toceşti pentru examen. Ne-am lăsat 10 zile pentru acest examen. M-am apucat cu o săptămână înainte. Am fost cu Dragoş, ne-am imprimat cursurile şi am zis că ne apucăm de treabă. În 5 zile am reuşit doar să citesc 70 de pagini. Atât. Cu două zile înainte m-am apucat de materia de parţial, m-am uitat puţin peste nişte seminarii, l-am chemat pe MM ca să ne mai explice unele lucruri (mulţumim mult, MM!). Am zis că mergem la risc şi dăm foaia albă la teoria de final.
Pregătiţi spiritual pentru încă un examen în luna septembrie, ne-am trezit cu toţii dis-de-dimineaţă şi am plecat către minunatul corp EB. Sweet jizăs ce noroc am avut! Didi -> Kirchhoff. Dragoş -> Putere maximă. ieu -> bobina ideală. Îmi pare rău pentru Dragoş care a dat foaia albă la subiectul de final (adică nu l-a copiat) şi a plecat pentru că dorea să se termine totul. Mulţi au rămas. Mulţi au luat şi note mari.
Eu nu pot decât să mulţumesc liceului în care am făcut carte şi profesoarei de fizică de la care am învăţat fizică şi care m-a făcut să-mi fac ambele subiecte de teorie (subiectul 2 : câmpul magnetic).
Cu toate că am luat notă mare, cu toate că la final El mi-a spus că e convins că puteam să iau şi mai mult de atât , eu am dat feedback. Şi nu, feedbackul nu este unul pozitiv. Este unul obiectiv. Şi nu pot să sper decât că toţi colegii mei de serie vor da un feedback calitativ şi nu se vor lăsa impresionaţi de faptul că ei şi-au luat examenul sau că l-au picat şi trebuie să-l mai dea în toamnă încă o dată.
)
). Mulţumesc din nou, dar să ştii că nu l-am ciordit. Am făcut un schimb corect, AFAIR.
Unii spun :